Între două violuri și un furt de porci beți: interviu cu un polițist într-un sat din Vaslui

Mihai (i-am schimbat numele pentru că mai dă din casă) e polițist într-o comună din Vaslui. După studenția la Academie a ajuns în una dintre cele mai sărace zone ale țării și patrulează un perimetru unde nu numai că nu este semnal la telefon, nu este semnal nici la stația de poliție. Am mers până în satul din măruntaiele Moldovei în care lucrează, ca să vorbesc cu el despre experiența de a trăi de peste doi ani ca organ în poliția rurală din Vaslui.

Traficul către satul lui Mihai este limitat, iar animale domestice pot face baie în craterele de pe șosea. Localnicii ies din case când aud sunet de mașină. Pentru că merg cu doi kilometri la oră, reușim să schimbăm priviri pline de înțelesuri; unele sunt sexuale.

Cu Mihai m-am întâlnit la o răscruce de drum și era atât de entuziasmat să vadă o mașină cu număr de Bihor, că îmi zâmbea de parcă venise Iisus cu pizza și stripperițe. Ne-am băgat în mașină la un grand tour al locului și la o poveste.

Care e diferența cea mai mare între Ardeal și Moldova ca muncă în poliția rurală?
În primul rând e o diferență de cantitate. Prin satele din Ardeal ai cam în jur de zece dosare pe an. Aici numărul ajunge la în jur de 160 pe an. Alta e diferența de calitate. În Vaslui lumea apelează mai des la violență fizică ca să-și rezolve disputele. În familie, între vecini, e cam legea junglei. Noi ne facem treaba, prindem infractorii, iar sistemul juridic le dă drumul pe ușa din dos, deoarece, culmea, nu prezintă pericol social, deși peste câteva luni comit o infracțiune gravă. Așa că lumea de aici nu este intimidată de poliție si nu se așteaptă ca problema să se rezolve vreodată.

E violența o problemă atât de mare?
Aici violența e un fel de a fi. Dar localnicii nu trăiesc într-o stare de asediu. Așa e traiul lor de zi cu zi, se așteaptă. Violuri, incendieri, furturi, sunt chestii comune. Nici nu reacționează la ele cum te-ai aștepta. Aici se trece peste violuri ca și peste violența domestică. Se vindecă vânătăile și se merge înapoi la viața de zi cu zi. Am avut chiar și o situatie în care s-a reclamat violul strict pentru ca nu a fost mulțumită respectiva de prestație. Deci cazurile de la tv care devin subiecte de glumă nu sunt singulare. Altădată am fost chemat la o reclamație de furt în care un vecin îl acuza pe celalalt ca i-ar fi luat ceva din curte și cum l-am adus pe acuzat în curtea cu pricina, ăsta și-a găsit televizorul furat cu câteva săptămâni în urmă. Se tot ciupesc între ei.

E un ciclu nesfârșit de viol-furt?
Omuciderile sunt rare. Furtul de animale e o infracțiune tradițională. Ca să fure diferite animale, care în mod normal ar face zgomot și s-ar zbate, trezind proprietarii, hoții îmbibă bucăți de pâine sau mămăligă cu spirt și le dau animalelor să mănânce, care se îmbată prompt și nu mai opun rezistență. Dar se întâmplă și incidente mai neobișnuite. Am fost chemat odată la unul, iar când am ajuns în curte, un bărbat cu ambele picioare amputate alerga după nevastă-sa pe cioatele alea, folosindu-se și de una din mâini, iar cu sapa din mâna liberă mai că nu i-a crăpat capul de față cu noi. A trebuit să încătușăm handicapatul. A fost probabil cel mai penibil moment din viața mea.

Își mai dau și autogol?
Uneori. Odată, mai mulți indivizi au mers la furat de lemne, noaptea, în pădure, și ca să nu treacă pe drum, unde riscau să fie văzuti, au luat-o pe râpe. Căruța, încărcată la maximum, a alunecat și s-a întors cu fundul în sus, prinzându-l sub ea pe unul dintre infractori. Evident, colegii de breaslă au fugit și l-au lăsat pe ăla să zacă acolo până dimineața, când l-a găsit pădurarul.

Se întâmplă des să fii atacat?
Da, destul de des. Odată am intrat într-o casă la o intervenție și primul lucru pe care l-am văzut a fost un topor care mi-a zburat pe lângă cap. O babă îl aruncase. În unele situații trebuie să mă folosesc de pistol să-i ameninț, este limbaj universal, se înțelege la fel și în moldovenește. Și cel mai important, îți salvează viața – dacă nu aveam pocnitoarea aia, probabil nu mai vorbeam acum cu tine.

Deci nu prea se agită localnicii de grija poliției.
Nu, s-a ajuns la un fel de simbioză cu ei. Sunt câteva familii mai înstărite în sat care și-au făcut averi pe sub nasul autorităților, mai ales prin contrabandă cu țigări. După ce am ajuns eu în sat, am pus piciorul în prag cu ei, însă e o problemă complicată. Dacă eu nu închid ochii la măgăriile lor, îi închide altul. Orice pădure are uscături și din cauza lor, inclusiv oamenii muncitori din poliție ajung să fie catalogați prost. Singur împotriva tuturor sună eroic, în special pentru că iubesc munca de poliție, dar nu merge tot timpul. Când dai peste belele, șefii și cei care ar trebui să îți țină spatele sunt primii care te aruncă sub tren.

Comments

comments